AVIZ
referitor la propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 52/2003, republicată, privind transparența decizională în administrația publică, cu modificările și completările ulterioare
Analizând propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 52/2003, republicată, privind transparența decizională în administrația publică, cu modificările și completările ulterioare (b588/11.11.2024), transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr. XXXV/4848/18.11.2024 și înregistrată la Consiliul Legislativ cu nr. D1242/19.11.2024,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, şi al art. 29 alin. (4) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,
Avizează negativ propunerea legislativă, pentru următoarele considerente:
1. Prezentul proiect are ca obiect de reglementare modificarea și completarea Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată, cu modificările ulterioare, în scopul creării unei platforme naționale unice de transparență decizională, care să cuprindă exhaustiv toate proiectele de acte normative atât la nivel central, cât și la nivel local.
2. Prin conținutul său normativ, proiectul face parte din categoria legilor ordinare, iar în aplicarea prevederilor art. 75 alin. (1) din Constituția României, republicată, prima Cameră sesizată este Senatul.
3. Precizăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.
4. Referitor la Expunerea de motive, semnalăm că aceasta nu respectă structura prevăzută la art. 31 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind prezentate, printre altele, insuficiențele și neconcordanțele reglementărilor în vigoare, concluziile actuale și oficiale ale studiilor, lucrărilor de cercetare și ale evaluărilor statistice efectuate, impactul socioeconomic, impactul asupra sistemului juridic și nici informații cu privire la consultările derulate.
De asemenea, instrumentul de prezentare și motivare trebuie să fie corelat cu conținutul proiectului, ținându-se seama de dispozițiile art. 32 alin. (2) teza I din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Motivarea trebuie să se refere la forma finală a proiectului de act normativ”.
Totodată, remarcăm că Expunerea de motive este redactată în mod deficitar, uzitând, în repetate rânduri, formulări ambigue sau eliptice ori defectuoase din punct de vedere al exprimării. Avem în vedere, cu titlu de exemplu, formulări de genul: „... ce au fost elaborate la nivelul ministerelor autorităților centrale din subordinea ministerelor, precum și a autorităților centrale autonome” sau „întrucât proiectele în normative sunt postate pe anumite site-uri”, ori „În cadrul procesului de dezbatere publică a proiectelor de acte normative adoptate atât la nivel central, cât și la nivel local anumite disfuncționalități pe care prin acest proiect normativ dorim să le remediem” sau „sunt publicate de acte normative”, respectiv „să asigure cadrul de reglementare pentru tuturor cetățenilor la procesele decizionale”.
5. Cu privire la soluția legislativă de a se înființa o platformă națională unică de transparență decizională, care să cuprindă toate proiectele de acte normative atât la nivel central, cât și la nivel local, „softul (program electronic) public la nivel național” fiind creat și gestionat de către Secretariatului General al Guvernului, apreciem că normele propuse sunt susceptibile de a încălca principiul autonomiei locale, consacrat de art. 120 alin. (1) din Constituția României, republicată.
Avem în vedere faptul că, potrivit art. 3 alin. (1) pct. 5 lit. ș) din Hotărârea Guvernului nr. 137/2020 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Secretariatului General al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare, una dintre atribuțiile principale ale Secretariatului General al Guvernului este aceea de a elabora şi implementa politica în domeniile guvernării deschise, transparenţei şi accesului la informaţii de interes public, consultării publice şi creşterii capacităţii operaţionale a organizaţiilor neguvernamentale, scop în care coordonează activitatea de publicare şi actualizare a informaţiilor pe portalul privind transparenţa decizională www.e-consultare.gov.ro, această platformă conținând date referitoare la proiectele de acte normative inițiate numai la nivelul administrației publice centrale.
În același timp, precizăm că, potrivit prevederilor alin. (5) al art. 197 „Comunicarea și aducerea la cunoștință a actelor administrative” din Cap. VIII „Actele autorităților administrației publice locale” al Titlului V din Partea a III-a a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, „Hotărârile și dispozițiile, documentele și informațiile financiare, precum și alte documente prevăzute de lege se publică, pentru informare, în format electronic și în monitorul oficial local care se organizează potrivit procedurii prevăzute în anexa nr. 1”.
Astfel, din analiza aspectelor mai sus relevate reiese că nu poate fi pusă în sarcina Secretariatului General al Guvernului crearea și gestionarea unei platforme unice naționale de transparență decizională, în care să fie publicate, pe lângă actele autorităților administrației publice centrale, și cele ale autorităților administrației publice locale.
6. În subsidiar, precizăm că, pentru a asigura legislației interne o cât mai bună înțelegere și, implicit, o aplicare corectă, este esențial ca redactarea prezentului proiect să fie una de calitate. Referitor la acest aspect, menționăm că, potrivit art. 6 alin. (1) teza I din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, „Proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă. […]”.
De asemenea, în conformitate cu art. 6 alin. (2), art. 8 alin. (4) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, soluțiile preconizate „trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare (...) cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne”, „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce”, iar „Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc […]”.
Referitor la aceste deziderate, Curtea Constituțională s-a pronunțat în mai multe rânduri[1], statuând că „una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative” și că „respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se constituie într-un veritabil criteriu de constituționalitate prin prisma aplicării art. 1 alin. (5) din Constituție”.
De asemenea, instanța de contencios constituțional[2] a reținut că principiul legalității presupune existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor, conducând la caracterul de lex certa al normei. Legiuitorului îi revine obligația ca în actul de legiferare, indiferent de domeniul în care își exercită această competență constituțională, să dea dovadă de o atenție sporită în respectarea acestor cerințe, concretizate în claritatea, precizia și predictibilitatea legii[3].
Față de cele de mai sus, propunerea legislativă nu poate fi promovată în forma propusă.
PREŞEDINTE
Florin IORDACHE
București
Nr. 1262/11.12.2024
[1] A se vedea paragraful 35 din Decizia Curții Constituționale nr. 22/2016, care trimite la Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, și Decizia nr. 17 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2015, paragrafele 95 și 96.
[2] A se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 193 din 6 aprilie 2022, paragraful 23, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006 sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012.
[3] A se vedea Decizia nr. 845 din 18 noiembrie 2020, paragraful 92.